Dovleacul
Denumire știinţifică: Cucurbita pepo.
Denumire populară: bostan.
Dovleacul este o plantă anuală erbacee, aparţinând familiei cucurbitaceelor. Are o tulpină lungă de cinci-șase metri, sub formă de vrej. Frunzele sunt mari, ușor reniforme, păroase, cu un diametru de circa 15 cm la maturitate, întreaga plantă este dotată cu peri ceva mai tari, un fel de ţepi care pot produce chiar mici iritaţii persoanelor sensibile. Florile sunt, aproape întotdeauna, galbene și încărcate de polen. Fructul, numit bostan, este de mari dimensiuni – uneori trece de 30 cm lungime – având formă sferică sau ovală. Dovleacul este folosit în hrana animalelor, oamenii consumând de la el doar seminţele. Aflate în interiorul dovleacului, seminţele au nu numai o mare valoare nutritivă, dar au și virtuţi medicinale.
Pentru nevoi medicinale, seminţele de dovleac se consumă ca atare sau se folosesc, zdrobite, pentru a prepara un decoct.
Tot pentru terapii medicinale se folosește și pulpa dovleacului turcesc
În general, pentru decocturi se folosesc seminţele de dovleac turcesc, cultivat special pentru a fi folosit în hrana oamenilor, la prepararea unor produse de patiserie sau de alte mâncăruri delicioase. Dovleacul turcesc se recunoaște ușor, având coaja gri, spre deosebire de dovleacul comun care are coaja galbenă atunci când este copt. Substanţe active importante.
Pulpa de dovleac conţine săruri minerale, vitamina A, enzime, hidraţi de carbon.
Seminţele sunt bogate în uleiuri (circa 33%), lecitină, enzime, protide, fitosterine. Întrebuinţări. Pulpa de dovleac, mai ales cea a dovleacului turcesc – intrat de mult timp în alimentaţia oamenilor – are certe proprietăţi diuretice, laxative și chiar sedative. Seminţele au calităţi vermifuge, laxative, diuretice, sedative, antiinfecţioase.
Cea mai importantă afecţiune în care se aplică terapii medicinale cu seminţe de dovleac este adenomul de prostată.
Bolile în care dovleacul se dovedește benefic sunt: insuficienţa renală, enterita, diabetul, infecţiile urinare, insomniile, chiar unele afecţiuni cardiace, parazitozele intestinale, retenţiile hidrice.
Dovleacul are rolul de a ușura, de a alina și de a ameliora o serie de suferinţe,
dintre care cea mai importantă, și în care seminţele de dovleac și-au dovedit realmente
eficienţa, este adenomul de prostată (prostatita cronică).Proprietăţi asemănătoare are și dovlecelul (Cucurbita pepo, var. oblonga), fructul acestuia având o formă alungită.
Dovlecelul se consumă atunci când încă nu a ajuns la maturitate și, deci, coaja lui este încă verde și fragedă.
Drobușorul
Denumirea știinţifică: Isatis tinctoria.
. Această plantă, perenă sau anuală, ce face parte din familia cruciferelor, poate ajunge ușor până la înălţimea de un metru. Are frunze de dimensiuni și forme diferite, în funcţie de poziţia lor pe tulpină. Astfel, frunzele de la bază sunt peţiolate, iar cele superioare devin sesile (adică fără peţiol). Culoarea frunzelor este albastru-brumat, din ele obţinându-se, prin fermentare, un frumos pigment albastru, bun pentru vopsitorie textilă. Drobușorul înflorește din mai și până la sfârșitul verii. Florile au culoarea galbenă. Fiind o plantă sălbatică, drobușorul crește, laolaltă cu alte plante sălbatice, pe stâncării, pe pajiști, pe marginea drumurilor sau a căilor ferate.
Pentru practici medicinale se recoltează și se usucă florile, din care se face, în mod obișnuit, infuzie.
Întrebuinţări. Drobușorul este un bun remediu împotriva icterului. Reduce scorbutul, contribuind la reechilibrarea și revigorarea organismului. În compoziţia drobuşorului intră un glicozid numit glucobrasicină, cu proprietăţi anticancerigene.
Teste clinice, au demonstrat efectele deosebit de favorabile ale extractelor de Isatis tinctoria, la pacientele cu cancer la sân. Se recomandă utilizarea extractelor de drobuşor ca preventiv anticanceros, mai ales de către femeile cu risc ereditar pentru cancerul la sân. Planta mai prezintă proprietăţi imunitare, antibacteriene şi antivirale.
S-a demonstrat în laboratur acţiunea antibiotică asupra unor germeni ca: streptococul hemolitic, Bacillus subtilis, Bacillus typhi, Bacillus paratyphi, Esterichia coli, Shigella dysenteriae,Shigella flexneri , Salmonella enteritidis.
Infuzia de drobușor are efecte pozitive și asupra rănilor, chiar dacă sunt mai vechi, facilitând procesul de cicatrizare.
